Comuna Braniștea este situată în partea vestică a județului Bistrița-Năsăud. Satele vecine comunei sunt:
Din punct de vedere geografic, Comuna Braniștea este situată in podișul Transilvaniei în „districtul dealurilor Bistriței și Ungurașului”, pe malul stăng al răului Someșul Mare în aval de confluența acestuia cu Șieul. Distanta comunei fată de reședința de județ este de 46 km, distanta fată de cel mai apropiat oraș, Beclean, de 9 km, iar distanta fată de Dej, cel mai apropiat oraș din județul Cluj, de 15 km. Accesul este facil DJ 172 F dinspre Beclean spre Maluț si Braniștea, fiind mai dificil spre Cireșoaia, din Braniștea (din cei 4 km distanta o porțiune de drum e neasfaltat).
Braniștea
Localitatea este atestată documentar din 1362. Proprietarii acestui domeniu nobiliar au fost familiile Apaffi si Bethlen. În 1713 localitate avea 29 de fumuri, iar in 1750 avea 68 de fumuri. Între 1760-1769 sunt menționați mulți proprietari ai domeniului. In 1769 familia Bethlen avea pod cu vama la Braniștea, iar in 1787 a fost înfiintata o stație de postalion care a fost mutata mai tărziu la Ciceu-Cristur. În 1898 printre proprietari sunt menționați Bethlen Laszlo si Mosa Sandor localitatea avănd 3 mori. La acea vreme, Braniștea aparținea comitatului Dăbaca aici desfașurandu-se si căteva ședinte al Comitatului.
Localitatea este așezata in lunca Someșului Mare, la o altitudine de 250m. Terenul este plan cu o ușoara panta spre partea nordică spre răul Someșului Mare, făra alunecșri de teren.
Ciresoaia
Prima atestare a locălitații datează din 1269 cănd jumătate din localitate este proprietatea lui Belus, fiul lui Marc si cealaltă jumătate este proprietatea lui Fulop, fiul lui Jacob, care erau vasalii cetății Unguraș. In 1269 acestea au văndut Ciresoaia proprietarului vecin, comitatului Apa, pentru 15 mărci de argint. In 1342 este menționată în registrul de dijme papale. In 1447 se afla înca in proprietatea familiei Apaffi. In 1661 în timpul campaniei otomane tabăra lui Ali – pasa care urmărindu-l pe Kemeny se asează aici. Documentele menționează jeleri si iobagi. În monografia comitatului Dăbaca, Kadar menționează descoperirea unor fragmente ceramice, material arheologic găsit în vatra satului. In anul 1759 localitatea Cireșoaia avea garnizoana.
Satul este așezat la sud de Braniștea pe dealurile Someșului. În localitate sunt 3 paraiase cu caracter torențial: unul izvorește de pe dealul Eros, iar celălalt din zona cimitirului si traversează zona centrala a localițatii, iar al treilea izvoraște de pe dealul Kialto. Este necesar amenajarea acestor păraie deorece înmoaie argila si se produc alunecari de teren. Exista zone cu alunecări de teren care sunt sub interdicție de construire. Exista zone cu alunecari de teren care ar trebui puse sub interdictie de construire. Prin captarea izvorului de pe dealul Eros si dealul Kialto s-ar putea rezolva problema alimentarii cu apa a cătorva străzi din localitate.
Malut
Satul este amintit in 1263 in hotarul Cireșoaiei. In 1334 se afla in proprietatea strămoșilor familiei Bethlen. Localitatea are statutul celor aflate pe domeniile nobiliare. In 1866 avea 76 de fumuri. In 1717 a suferit consecințele ultimei invazii tătare. Tătarii si-au ridicat temporar o tabăra aici, loc de pornire a unor expediții de prada.
Satul Mălut este așezat in lunca Someșului Mare, traversat de Valea Mălutului. Se impune amenajarea albiei Someșului Mare din aceasta zona pentru protejarea terenului agricol din localitate. Valea Malutului avănd caracter torențial, transporta multe aluviuni care se depun in zona localițatii. Albia răului este mai ridicata este necesar adăncirea albiei pentru împiedicarea revărsarii acesteia.